Gogu și vaca lui șefu’

Gogu se uită pentru a suta oară la ceas, era deja exasperat, trecuseră două ore fără vreun rezultat palpabil. Avea senzația că băteau câmpii cu grație și de câte ori se apropiau de vreun punct de decizie, invariabil intervenea cineva din vreunul dintre departamentele implicate și dădea toată discuția peste cap. Șefu’ încercase la început să se impună dar erau acolo și șefii celorlalte departamente și la orice încercare a lui, săreau și ei, să nu rămână mai prejos. Inițial scopul principal părea să fie identificarea vinovatului, musai din departamentul altcuiva. Vânătoarea de vrăjitoare nu păru însă să se soldeze cu vreun rezultat, fiecare departament apărându-se cu îndârjire; salvarea venise în momentul în care cineva menționase o eroare a clientului. Fusese o cotitură esențială în desfășurarea întâlnirii care, din acel moment, se axase pe identificarea tuturor problemelor cauzate de client, de răspunsurile lui, de lipsa de răspunsuri sau de însăși pura existență a lui. Discuția degenerase într-o jeluire monotonă, în care fiecare își plângea de milă și concluziona invariabil vina clientului. Șefu’ era din ce în ce mai tăcut, îngândurat, întunecat.... Într-o ultimă încercare de a finaliza cu oarecare rezultat întâlnirea, se ridică și se oferi să treacă pe flipchart care ar fi pașii următori, cine ce ar trebui să facă și până când. În aceeași tendință de până acum, toate sarcinile au fost puse în cârca clientului, iar Șefu’ declarase încheierea întâlnirii. Gogu se precipită spre ușă, cu intenția clară de a avea un schimb de păreri cu Șefu’, dar acesta nu părea să mai aibă chef de discuții. Aruncă peste umăr o singură remarcă, care îl poziționă pe Gogu în bezna cea mai neagră:

- Și-apoi om vedea noi ce ne dă vaca...

- Care vacă, ce vrei să... – se trezi Gogu vorbind singur. Ce-are vaca de-a face cu discuția asta aiurea? Uff...

Se duse să-l găsească pe Mișu în speranța deșartă că acesta ar putea să-i explice ce e cu vaca. În câteva minute, tot departamentul lui Gogu era pus la curent cu desfășurarea super-întâlnirii și a magnificelor sale rezultate. Nimeni însă n-avea idee ce caută vaca în propoziție; animalul, așa domestic cum era, reușise să declanșeze o nebunie generală: presupunerile, dar și replicile acide, curgeau:

- Vaca e mulsă, nu? Probabil vrea să...

- Să ce? Să mulgă clientul sau poate pe Șefu’ cel mare, hă-hă...

- Poate n-a auzit Gogu bine și nu era vacă, era vacanță sau vacarm, sau poate vacant?!

- Îhîm, și-a vrut să zică să îți iei tu vacanță și să lași locul vacant, că oricum numa’ vacarm faci!

- Inteligentule. Ai glume în program azi? Poate s-a gândit la laptele praf și-a vrut să zică că erați toți praf...

- Și care e legătura, mă, cu vaca? Că din câte mi-aduc aminte, vaca nu dă lapte praf!

- Ba da, mă, dac-o arunci din avion. Ho-ho-ho...

- Ce să spun! E răsuflată asta.

- No stați mă, că îi simplu dacă știi contextu’, interveni Mișu. Șefu’ era supărat încă de când o plecat că nu s-a trimis agendă înainte de întâlnire, nu s-o anunțat nici durata, nimic n-o fost planificat. Știți și voi cât de mult ține la chestiile ăstea: Failing to plan is planing to fail – recită Mișu, cam pompos, zicala favorită a Șefului.

- Aha, așa e mă Mișule, că deștept ești, mi-aduc aminte când eram mic la țară, vaca nu stătea la muls dacă nu-i trimiteai înainte agenda...

- Bine că ești tu deștept. No, gândiți-vă și voi, de câte ori nu ne-o zis, agenda e musai de trimis înainte, să știe tot omu’ de ce se duce și ce-o să discute, cât durează și cine participă. Și-ntotdeauna nu trage el o concluzie la fiecare subiect, să nu batem noi câmpii degeaba ci să știm musai care e rezoluția la fiecare subiect. No, dacă aici îi cum zice Gogu, înseamnă că s-o enervat Șefu’ și pe bună dreptate. Că nimic nu s-o făcut ca la carte...

- Și unde-i vaca?! Întrebă Gogu, aproape resemnat. Tu ai dreptate, Mișule, așa se face dacă vrei să ai rezultate concrete în și după o întâlnire, da’ dilema noastră era legată de rumegătoare.

Mai comentaseră unii, mai emiseră păreri, dar era clar că nu se ajungea la o explicație rezonabilă. Șefu’ nu mai reveni în departament, așa că misterul nu se lămuri până la sfârșitul programului. Gogu își termină treaba și plecă acasă fără să se mai gândească la misterul vacii.

- Tata, ce ne dă nouă vaca?

Gogu înțepeni. Era a doua oară în ziua respectivă când rumegătoarea insolentă apărea în discuții tam-nesam, fără ca el să aibă cea mai vagă idee despre ce e vorba. Se uită încruntat la fi-su care stătea senin în fața lui: nu, n-avea cum să știe de discuția de la servici. Totuși, se vedea clar că savurează momentul, probabil că se vedea că l-a pus pe taică-său în încurcătură. Începe să-mi semene din ce în ce mai mult, gândi Gogu cu satisfacție, dar nu lăsă să se vadă nimic, ba dimpotrivă, se răsti la cel mic:

- Ce-ți veni și ție cu vaca asta?! E o întrebare de grădiniță, ori dacă îmi amintesc eu bine – dar corectează-mă dacă greșesc – ultima oară cand am verificat, parcă erai la școală. Mă înșel? â

- Măi tata, măi, ți-am pus o întrebare simplă. Dacă nu știi răspunsul, mărturisește că nu știi, asta e, până la urmă nu poți să le știi pe toate, nu-i așa?

Clar că seamănă cu mine, își spuse Gogu, de data asta întrebându-se dacă e un lucru bun. Era clar că trebuia să dea un răspuns. Să fi avut totuși vreo legătură cu vaca șefului? Ntz... Enervat, încercă răspunsul clasic:

- Lapte, carne... ăăă...brânză și unt, căpătă el curaj. Mulțumit?

- Ha-ha, tata, ntz! Nici măcar nu ești pe-aproape. Vaca ne dă nouă..., luă el tonul de copil de grădiniță și luă o pauză teatrală, ... balegă! Continuă apoi satisfăcut de figura total siderată a tatălui: Că pe-alealalte ni le luăm noi, ea de bună voie nu ne dă decât câ... bălegar, se corectă repede; tatăl lui nu vedea cu ochi buni folosirea unui anumit tip de limbaj.

Gogu însă nici nu-l mai auzea. Asta era, deci, problema lui Șefu’, degeaba așteptăm noi rezultate bune dacă nu suntem proactivi și nu lucrăm împreună cu clientul. Al naibii șef, a naibii rumegătoare...